Rozmarinul este o planta perena, cu o indelungata istorie in ceea ce priveste utilizarea sa in bucatarie si in aromaterapie, pe langa utilizarea sa in medicina naturista. Aceasta planta, Rosmarinus officinalis, isi are originea in America de Sud si regiunea mediteraneana si face parte din familia Lamiaceae, impreuna cu menta, oregano, cimbrul, busuiocul, lavanda si melisa.
Rozmarinul este folosit inca din vremurile antice, datorita proprietatilor sale medicinale. Grecii antici si romanii foloseau cu precadere rozmarinul in bucatarie sau ca planta medicinala. Aceasta planta era folosita in mod traditional pentru a ameliora durerile musculare, pentru a sustine sistemul imunitar si pe cel circulator, dar si pentru a ajuta la imbunatatirea memoriei sau la cresterea parului.
Referitor la caracteristicile rozmarinului, acesta este bogat in antioxidanti, compusi antiinflamatori si are actiune antimicrobiana. De asemenea, rozmarinul are proprietati coleretice si colagoge, fiind de ajutor in mentinerea sanatatii sistemului digestiv, precum si proprietati diuretice.
Numeroase studii au evidentiat faptul ca extractul de rozmarin are proprietati hepatoprotectoare, antifungice, antioxidante, antibacteriene si antiseptice. Acestea se datoreaza in mare parte compusilor fenolici care se regasesc in rozmarin.
Alergeni. Produs într-o unitate în care se utilizează arahide, fructe cu coajă lemnoasă, seminţe de susan, alte seminţe oleaginoase.
A se păstra într-un loc uscat și răcoros, ferit de razele directe ale soarelui și de sursele de căldură la temperaturi cuprinse între +3°C și +18°C și la o umiditate relativă de 70%.
